Pâinea a fost un aliment fundamental în istoria umanității, iar dezvoltarea sa a avut un impact semnificativ asupra agriculturii și dezvoltării civilizațiilor în antichitate. Încă din cele mai vechi timpuri, pâinea a jucat un rol crucial în alimentația oamenilor, stimulând în același timp dezvoltarea practicilor agricole și sociale. 

Fără pâine, civilizația nu ar exista așa cum o cunoaștem astăzi. Acum 30.000 de ani, pâinea a fost cea mai veche mâncare care nu necesita culegere sau vânătoare. Ea a fost o parte esențială a istoriei umane și a format societățile umane timpurii. Grâul a fost domesticit în Orientul Mijlociu, iar cultivarea pâinii s-a răspândit în Europa, Africa de Nord și Asia de Est.

Există dovezi extinse că pâinea era făcută și consumată în Egiptul Antic acum aproximativ 10.000 de ani, în perioada neolitică. Pâinea era o componentă de bază a hranei egiptene, consumată de la faraoni până la țărani.

Egiptenii aveau și alte utilizări ale pâinii, foloseau diferite tipuri de pâine groasă și impermeabilă ca recipiente pentru a lua masa. Acest tip de pâine era mai ușor de copt decât pâinea plată cu drojdie, deoarece nu necesita un cuptor vertical. În jurul anului 450 î.Hr., egiptenii au descoperit că puteau folosi orice tip de cereale disponibil în cantități mari pentru a produce astfel de pâini. Această descoperire a dus ulterior la creșterea activităților agricole, formând sate și așezări mai mari. Ca urmare, acest lucru a contribuit la crearea orașelor la nivel mondial și este ceea ce cunoaștem astăzi ca societatea modernă.

 În concluzie, pâinea a avut o importanță majoră în antichitate, fiind o sursă vitală de hrană, un simbol cultural și social, și un catalizator al dezvoltării societăților umane. Această mâncare modestă a contribuit la stabilitatea alimentară, supraviețuirea și dezvoltarea umanității în perioadele timpurii ale istoriei și a rămas o parte esențială a culturii alimentare și a civilizației noastre până în zilele noastre.