Pâinea era un aliment de bază și o parte esențială a dietei medievale. Tipul de pâine consumată depindea de averea persoanei care o cumpăra. De la începutul Evului Mediu, standardul de excelență, apreciat mai presus de toate pe masa medievală, era pâinea albă, dospită, numită uneori chiar „tort”. Medicii medievali susțineau chiar că această pâine avea proprietăți curative speciale, când, de fapt, avea o valoare nutritivă mai slabă decât pâinile negre, de ovăz sau secară, care erau consumate de populația săracă.

În Franța medievală, cele mai multe persoane consumau un tip de pâine cunoscută sub denumirea de „meslin”, care era preparată dintr-un amestec de grâu și secară. Dacă era nevoie, oamenii puteau adăuga în aluat și orez, mazăre, linte, castane, ghinde sau alte alimente, pentru a spori valorile nutriționale ale meselor.

La fel ca astăzi, pâinea din Evul Mediu era preparată în diverse forme și dimensiuni. De exemplu, în orașul polonez Wroclaw, se putea cumpăra pâine albă, pâine de secară, pâine de grâu, covrigi, chifle, rulouri și turte plate. De asemenea, pâinea nu era utilizată exclusiv ca hrană, ci și drept farfurie: cunoscute sub numele de „trenchers”, pâinile erau tăiate în felii groase și plate. Apoi, pe ele se serveau alte alimente, cum ar fi carnea sau sosurile groase. După ce masa era încheiată, pâinea putea fi mâncată sau, dacă erai suficient de bogat sau generos, era dăruită săracilor sau animalelor.

În plus, utilizarea pâinii în alte preparate medievale era o practică populară. Pesmetul era ideal pentru a îngroșa sosurile și pentru a întări cremele și, prin adăugarea de mirodenii și miere, pesmetul putea fi, de asemenea, copt într-o formă timpurie de turtă dulce.