Drojdia sălbatică este folosită în culturile din întreaga lume pentru prepararea unor alimentare care sunt atât de înrădăcinate în cultură și istorie încât au apărut cu mult înaintea oricărei forme de cuvinte scrise. Sudanezii, de exemplu, fac kisra (aluat fermentat făcut cu sorg), etiopienii folosesc drojdia sălbatică pentru a face jinjera (teff), mexicanii fac o băutură fermentată din porumb, nigerienii folosesc fermentația pentru porumb pentru a face ogi, indienii servesc prăjiturile cunoscute ca idli la micul dejun, făcute cu orez, fasole sau năut, iar turcii prepară bona, o băutură fermentată, cu grâu, porumb, sorg sau mei.

Până la dezvoltarea drojdiilor comerciale, orice pâine dospită era preparată folosind drojdii naturale. În Marea Britanie, pe parcursul Evului Mediu, coacerea pâinii a devenit un simbol al statutului social. Clasele superioare preferau pâinile fine, albe, în timp ce persoanelor cu un statut social mai modest le revenea pâinea de secară, tărâțe și alte tipuri de pâine mai puțin rafinate.