Otto Frederick Rohwedder a inventat mașina de feliere a pâinii în 1912 și a început să o folosească în 1928. În 1961, a fost dezvoltat procesul Chorleywood de preparare a pâinii. Acesta presupune lucrarea intensă a aluatului în mod mecanic pentru a reduce perioada de fermentare. Procesul a scurtat timpul necesar pentru a produce o pâine, însă în detrimentul gustului și nutriției. Adăugarea de substanțe chimice a intrat de asemenea în joc în secolul al XX-lea. Pâinea a devenit mai albă, mai moale și a dobândit un termen de valabilitate mai lung. Făina a început să fie puternic procesată, dar guvernele au impus adăugarea de minerale și vitamine – adică îmbogățirea făinii. Cu toate acestea, consumul de pâine albă a început să scadă în ultimele decenii ale secolului XX, fiind înlocuită de pâinea neagră sau cea cu făină integrală, ca alternative mai populare în rândul publicului larg.