Pâinea italienească are darul de a fermeca cu arome sofisticate și texturi inedite. Fiecare tip provine dintr-o regiune diferită a Italiei, având caracteristici distincte. 

Schiacciata este o varietate de pâine cu vastă tradiție în Italia, în regiunile Toscana și Umbria, ale cărei ingrediente sunt făina, uleiul de măsline, drojdia, apa și zahărul. Schiacciata prezintă numeroase asemănări cu focaccia, însă este mult mai ușor de preparat și poate fi preparată termic și pe o piatră de copt.

De-a lungul timpului, schiacciata era un fel de mâncare tipic țărănească, cu rădăcini atât de vechi încât nu se cunosc cu certitudine originile sale. Rețeta sa amintește de vechea „placentia” romană, descrisă de Cato cel Bătrân, care a devenit „bunicul” multor rețete de pâine din Italia Centrală, precum schiacciata sau torta al testo.

Termenul „schiacciata” din italiană înseamnă presat, referindu-se la procesul de apăsare a aluatului cu degetele (fără a fi nevoie de un făcăleț) după ce a fost așezat în tava de copt sau în tigaie, deși la origini ea era coaptă în cenușa vetrei. Această pâine este crocantă la exterior, dar moale și hidratată la interior și poate fi servită cu o gamă largă de toppinguri, de la roșii și brânză, la usturoi, oregano și multe altele. Datorită acestor caracteristici, schiacciata se afirmă drept o specialitate stradală foarte populară în centrul Italiei. 

Poate fi servită ca aperitiv, o gustare mai consistentă între mese, un snack la petreceri sau pur și simplu o poți mânca alături de alte preparate, precum supa.