Naan este o pâine plată cu o textură fragedă, care își are rădăcinile în India. Primele mențiuni documentate ale pâinii naan se găsesc în anul 1300 î. Cr., în notițele lui Amir Kushrau, un poet indo-persan. Denumirea pâinii provine de la cuvântul persan pentru pâine. A fost inițial făcută la Curtea Imperială din Delhi. Se prezenta în două versiuni – naan-e-tunuk (o pâine mai ușoară) și naan-e-tanuri (coaptă pe pereții de piatră ai unui cuptor tradițional tandoor).

Această specialitate indiană este preparată din făină albă, drojdie, ouă, lapte, sare și zahăr. Forma sa tipică de lacrimă este obținută prin modul în care aluatul se întinde în timp ce se gătește pe pereții cuptorului tandoor. Multe sate indiene aveau un cuptor comun, plasat în mijlocul satului, astfel încât toți localnicii să o poată coace. Cuptorul tandoor reține o căldură foarte mare, până la 480° C. Prin urmare, umple interiorul pâinii cu buzunare de aer fierbinte și o coace la perfecție. În absența unui cuptor tandoor, se poate folosi o tigaie de fontă, încălzită la o temperatură înaltă.

Există, de asemenea, multe soiuri de naan, cum ar fi „kulcha” (pâinea plată este umplută cu nuci și stafide, cartofi sau ceapă) și naan cu unt și usturoi zdrobit. În mod tradițional, este servită fierbinte, proaspăt scoasă din cuptor și unsă cu „ghee” (untură indiană). De obicei, este consumată alături de o varietate de feluri de mâncare, precum curry sau tikka masala.