Precum schiacciata, focaccia este o pâine de formă plată, fragedă și foarte versatilă în ceea ce privește modalitățile de servire. Printre cele mai populare toppinguri se numără sarea de mare grunjoasă, uleiul de măsline, ierburile aromatice ca oregano și rozmarinul, roșiile cherry sau măslinele. Există opțiuni și pentru cei care preferă preparatele dulci, focaccia fiind adesea presărată cu zahăr, coajă de lămâie, miere și stafide.

În ceea ce privește istoria acestei specialități italienești, istoricii consideră că a fost inventată fie de etrusci, fie de de grecii antici, deși existau variante similare și în Orientul Mijlociu. Denumirea „focaccia” este derivată din latinescul „panis focacius”, care înseamnă „pâine pe vatră”, ca referință la faptul că, în Roma antică, această pâine era coaptă pe cărbuni.

Rețeta de bază s-a răspândit pe parcursul timpului în Franța și Spania, unde este cunoscută sub numele de „fouaisse”, respectiv „hogaza”.

În regiunea Puglia, există o versiune consacrată de focaccia, focaccia barese, care se distinge prin combinarea făinii de grâu cu semolina (griș) și cartofi piure. Întotdeauna coaptă în forme rotunde, focaccia barese este de obicei îmbibată în ulei de măsline și este cel mai bine să fie servită caldă.