Atunci când auzim cuvântul biscuits ne gândim la acel desert crocant și aromat, având în compoziția sa ciocolată sau fructe confiate, dar în Statele Unite ale Americii și Canada, acest biscuit se referă la un tip de pâine coaptă, fermă și uscată la exterior, cu un interior moale și sfărâmicios. Biscuits face parte din categoria „pâinilor rapide” care nu au nevoie de un timp îndelungat pentru a crește înainte de a fi băgate la cuptor. Cuvântul biscuit provine din cuvântul latinesc biscotus care înseamnă copt de două ori.

Acest tip de pâine a fost creat pentru prima dată în anii 1800, devenind un aliment popular în Statele Unite ale Americii datorită metodei rapide de preparare. În urma popularității sale, pâinea biscuits a ajuns să fie consumată și în alte țări, sub diferite forme. În Japonia există un tip de pâine numit anpan, care este umplut cu pastă de fasole dulce.

Rețeta de biscuits poate diferi de la o regiune la alta, însă de obicei acest tip de pâine este făcut din făină de grâu, praf de copt, sare, unt și lapte. De regulă, biscuits sunt consumați ca un aliment sărat, zahărul fiind rar întâlnit în rețetele tradiționale. Aluatul de pâine poate fi pregătit pentru coacere în mai multe moduri, însă printre cele mai populare metode este aceea a aluatului întins pe blatul de lucru și tăiat în forme rotunde, asemănătoare cu niște chifle mici. În anumite zone, aceste pâinici pot avea o formă neregulată deoarece aluatul este pus în tavă cu lingura. În rețeta de bază, brutarii pot aromatiza aluatul cu diferite ingrediente precum cașcaval ras, brânză americană, susan sau ierburi aromatice. 

Biscuits sunt serviți calzi, la micul dejun, alături de unt, miere, sirop de arțar sau cu gem de fructe. O altă variantă este aceea a preparării de mini sandvișuri cu șuncă de țară, roșii, omletă sau cârnați. Acest tip de mic dejun este mai des întâlnit în partea de sud a Americii.