Rămășițele carbonizate ale unei pâini plate preparate în urmă cu peste 14.000 de ani, într-un sit din nord-estul Iordaniei, au oferit cercetătorilor o nouă perspectivă asupra originilor brutăriei și a agriculturii: omenirea a început să prepare pâine cu milenii înainte de a dezvolta agricultura. 

Descoperirile arheologice dezvăluie faptul că pâinea, găsită într-un sit arheologic din Deșertul Negru, a fost făcută de o cultură numită „natufieni”, despre care se crede că a fost unul dintre primele popoare care au trecut de la un stil de viață de vânători-culegători la agricultori.

Pâinea plată, cel mai probabil nedospită și asemănătoare cu „pita” grecească pe care o știm astăzi, era preparată din cereale sălbatice, cum ar fi orzul, alacul sau ovăzul, precum și din tuberculi de la o specie acvatică înrudită cu papirusul, care au fost măcinate pentru a obține făină.

Pâinea plată prezintă numeroase avantaje față de pâinile voluminoase prin faptul că nu este nevoie de un cuptor pentru a o coace, ci poate fi coaptă prin simpla acoperire cu nisip și cărbuni sau prin așezarea aluatului pe o plită de metal sau de teracotă, plasată la rândul ei pe foc. Mai mult, pâinile plate pot fi transportate cu ușurință prin suprapunerea lor. Astfel, acest tip de pâine este considerat de către cercetători drept ideal pentru perioada de tranziție a omenirii, de la vânători-culegători la agricultori sedentari.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca pâinea descoperită în situl natufian să fi fost consumată ca aliment de bază, deoarece colectarea și prelucrarea cerealelor ar fi necesitat foarte mult efort. Există însă dovezi care întăresc ideea că pâinea era utilizată ocazional în cazul unor evenimente festive sau ritualice.