Cu o aromă îmbietoare care umple întreg căminul și cu o crustă crocantă proaspăt scoasă din cuptor, pâinea are puterea de a aduce oamenii la masă și de a-i face să petreacă câteva momente împreună. Coptul pâinii este o modalitate de gătire de secole întregi, însă acest aliment mai poate fi pregătit la aburi sau poate fi prăjit.
Specifică zonei asiatice, pâinea gătită la abur poate fi clasată în funcție de ingredientele acesteia. Din prima categorie face parte pâinea clasică care este pregătită tradițional din făină, apă și drojdie. Cea de-a doua categorie include rețete cu ingrediente opționale și zahăr. Indiferent de rețeta folosită, aromele pâinii la abur sunt date de procesul de fermentație. Fiind gătită într-un steamer de bambus, acest tip de pâine este mult mai ușor de digerat de organism. Pâinea la abur este servită cât este caldă și poate fi împrospătată prin încălzirea acesteia la abur.
Având un aluat plat, pâinea prăjită poate fi preparată în ulei sau untură. Originile acestei metode de gătire nu sunt bine cunoscute, însă indiferent de zona în care este preparată această pâine, ingredientele sunt aceleași. Aluatul pâinii prăjite este compus din făină de grâu sau de porumb, apă, sare, drojdie sau praf de copt. După dospirea aluatului, acesta este împărțit în porții mai mici, apoi porțiile rezultate sunt întinse în discuri potrivite și prăjite în ulei încins până când acestea devin crocante și vor căpăta o culoare maro-aurie. Pâinea prăjită poate fi consumată singură, ca și o gustare, sau alături de diverse garnituri precum brânză, carne de vită, miere sau dulceață.
O altă modalitate de gătire a pâinii este aceea prin fierbere. Spre deosebire de pâinea coaptă, pâinea fiartă are nevoie de mult mai puțin timp de pregătire și gătire. După dospire, se formează mici baghete sau chifle care se pun la opărit în apa fiartă timp de câteva minute. Întreg procesul de fierbere oferă pâinii un gust unic și savuros.