Mireasma îmbietoare a cozonacilor cucerește inima fiecărei persoane indiferent de vârstă. Pufos și bogat la interior, cozonacul este unul dintre deserturile preferate al românilor în zilele de sărbătoare. Aromele sale de cacao, rom și lămâie oferă un iz unic fiecărui cozonac în parte. 

Originar din Egiptul Antic, primul cozonac a fost realizat din aluat de pâine îndulcit cu miere, rețeta fiind îmbunătățită de greci care au presărat nucă deasupra aluatului de pâine cu miere. Acest cozonac era cunoscut sub denumirea „plakous”. Cu timpul, rețeta cozonacului a fost schimbată, adăugându-se diferite mirodenii precum coaja de lămâie sau de portocală, stafide, rahat, esență de rom, cacao, mac sau fructe confiate. 

Desertul pufos și bogat în mirodenii este întâlnit în diferite țări europene precum Italia, numit panettone, sau în Bulgaria cunoscut drept „kozunak”. Indiferent de țara de proveniență, la baza desertului stau făina, drojdia, ouăle și laptele. Cozonacul poate avea diferite forme în funcție de regiune, iar aceștia pot fi dreptunghiulari, rotunzi, împletiți sau sub formă de floare. Desigur, cozonacii pot fi și simpli, fără a fi umpluți cu fructe confiate sau nucă. 

La noi în țară, cozonacul este un desert nelipsit de pe masa de sărbători. În zona Moldovei cozonacii sunt cunoscuți drept „babe”,  datorită formei rotunde și înalte. Acest tip de cozonac este neumplut, fiind preparat doar din făină, lapte, ouă, unt, stafide și coajă de lămâie sau portocală. În Ardeal se găsește cozonacul cu influență germană, presărat și umplut cu mac. 

Cozonacul poate fi servit la orice oră, acompaniat de o cană de lapte sau o ciocolată caldă, mai ales atunci când este proaspăt scos din cuptor.