[vc_row css=”.vc_custom_1655667577191{padding-top: 79px !important;padding-bottom: 100px !important;background-image: url(https://panaderia.mikado-themes.com/wp-content/uploads/2019/06/h-3-background-1.jpg?id=2585) !important;background-position: center !important;background-repeat: no-repeat !important;background-size: cover !important;}”][vc_column][vc_row_inner content_text_aligment=”center”][vc_column_inner][vc_column_text]

Our history

[/vc_column_text][/vc_column_inner][/vc_row_inner][mkdf_workflow animate=”yes” line_color=”#bc9331″][mkdf_workflow_item title=”Anul 30.000 î. Ch” image=”14257″ circle_border_color=”#bc9331″ circle_background_color=”#bc9331″ text=”Pâinea a devenit un aliment de bază acum aproximativ 30,000 de ani, când grâul și orzul au fost printre primele plante cultivate în așa-numita „Semilună fertilă”, regiunea Mesopotamia și zona din preajma Nilului.”][mkdf_workflow_item title=”Anul 600 î. Ch” text=”Din Egipt, producția de pâine s-a răspândit și în nordul Greciei antice, unde era un produs de lux, creat la început în gospodării de către femei, dar mai târziu în brutării; grecii au avut peste 70 de tipuri diferite de pâine, inclusiv pâini sărate și îndulcite, folosind o serie de soiuri de cereale. Romanii au învățat arta pâinii de la greci, făcând îmbunătățiri în frământare și coacere.” image=”14261″ circle_border_color=”#bc9331″ circle_background_color=”#bc9331″][mkdf_workflow_item title=”Anul 1834″ text=”În istoria mai recentă, avem rețete de pâine cu maia din Franța secolului al XVII-lea, ce foloseau un tip de aluat care era crescut de trei ori înainte de coacere. Abia în anul 1834 a fost inventată moara cu role din oțel, în Elveția.” image=”14263″ circle_border_color=”#bc9331″ circle_background_color=”#bc9331″][mkdf_workflow_item title=”PÂINEA DE ASTĂZI” text=”Otto Frederick Rohwedder a inventat mașina de felierea a pâinii în 1912 și a început să o folosească în 1928. În 1961, a fost dezvoltat procesul Chorleywood de preparare a pâinii. Acesta presupune lucrarea intensă a aluatului în mod mecanic pentru a reduce perioada de fermentare. Procesul a scurtat timpul necesar pentru a produce o pâine, însă în detrimentul gustului și nutriției. Adăugarea de substanțe chimice a intrat de asemenea în joc în secolul al XX-lea. Pâinea a devenit mai albă, mai moale și a dobândit un termen de valabilitate mai lung. Făina a început să fie puternic procesată, dar guvernele au impus adăugarea de minerale și vitamine – adică îmbogățirea făinii. Cu toate acestea, consumul de pâine albă a început să scadă în ultimele decenii ale secolului XX, fiind înlocuită de pâinea neagră sau cea cu făină integrală, ca alternative mai populare în rândul publicului larg.” year=”1912″ image=”14265″ circle_border_color=”#bc9331″ circle_background_color=”#bc9331″][/mkdf_workflow][/vc_column][/vc_row]