Odată scoasă din cuptor, pâinea își continuă coacerea. Trebuie să separăm pâinea de vasul în care s-a aflat în cuptor, pentru a evita riscul de înmuiere. Exteriorul, care este expus la aer, se va răci mult mai repede decât interiorul. Există, de asemenea, un proces de „retrogradare a amidonului” care este activ în acest moment, esențial pentru textura finală a pâinii. Așadar, răcirea adecvată a pâinii este o parte extrem de importantă a rețetei.

Un lucru în aparență simplu, dar care dă multe bătăi de cap, este tăierea pâinii. De cele mai multe ori, nu reușim să tăiem produsul egal și ajungem să ne umplem bucătăria de firimituri. De aceea, cea mai bună metodă este să întoarcem pâinea cu partea de jos deasupra și să o tăiem din această poziție. Partea de jos a pâinii este mai tare, deci ne va permite să o feliem în orice mod ne dorim, fără ca pâinea să se rupă.

Pentru depozitare, recomandăm coșul de pâine, care trebuie curățat periodic cu oțet și uscat bine sau pungi de hârtie.