Meiul este un aliment de bază de peste 10.000 de ani, în special în India și în unele părți ale Africii, unde se crede că a apărut. Meiul se referă, de fapt, la mai multe soiuri diferite ale unei ierburi cerealiere. Cel mai răspândit în America de Nord este soiul „proso”, în timp ce “meiul perlat” este cel mai răspândit soi cultivat în întreaga lume. 

Meiul a câștigat popularitate în ultimii ani ca o cereală alternativă, datorită profilului său nutrițional bogat. Boabele mici, galbene ca untul, se gătesc asemănător cu cuscusul. Atunci când este măcinat pentru obținerea făinii, consistența sa moale și amidonoasă o face ideală pentru coacerea produselor de brutărie și patiserie fără gluten. De sine stătător, meiul poate avea un gust ușor amar. Din acest motiv este recomandat ca făina de mei să fie amestecată cu alte făinuri cu arome mai blânde. Astfel, notele aromatice ale meiului (unt, nuci, plante) sunt puse în valoare. 

Moale și fin măcinată, făina de mei conferă o textură delicată și fragedă produselor de brutărie și patiserie. Considerat odinioară un aliment al săracilor, meiul își croiește încet drumul în brutăria și patiseria artizanală de calitate. Datorită valorii sale nutritive, brutarii înlocuiesc făina albă rafinată cu cea de mei. Cu aceasta prepară diverse produse precum pâinea, o varietate de prăjituri, torturi și alte delicatese.

Meiul furnizează mai mulți aminoacizi esențiali decât majoritatea celorlalte cereale. Mai mult, se mândrește cu cel mai mare conținut de calciu dintre toate cerealele și este, de asemenea, bogat în fibre și polizaharide neamidonoase, două tipuri de carbohidrați nedigerabili care ajută la controlul nivelului de zahăr din sânge. Astfel, meiul este considerat o cereală ideală pentru persoanele cu diabet.